Povestire de la munte

In urma cu 2 saptamani, am reusit pentru 4 zile, sa merg intr-un scurt concediu la munte, in zona Moldovei, la aproximativ 50 km de Bacau si aproape de orasul Comanesti. Oameni din aceasta zona sunt primitori, credinciosi si cu un simt al familiei bine dezvoltat. In cele cateva zile petrecute aici, m-am simtit ca acasa, iar singuri responsabili de acest lucru, sunt prieteni mei Florin si Alina, impreuna cu toata familia acestora carora le multumesc. Relieful in aceasta zona este predominant muntos, impadurit cu paduri de rasinoase, cu un aer curat ce iti racoreste plamanii si unde se aude curgand raul Trotus.

Aici am cunoscut 2 personaje interesante, aflate la inceput de drum, pe care le voi lasa sa se prezinte singure in cele ce urmeaza.

Eu sunt Ionut, am 7 ani impliniti, sunt in clasa primara la scoala generala si cand voi fi mare imi doresc sa devin un bun motociclist.

Ador povestile citite de invatatorul nostru in timpul orelor, literatura si ortografia. In fiecare zi, dupa ce imi termin temele, imi iau bicicleta din cui si ma plimb toata ziua pe ulitile satului, chiar daca ma chinui un pic pana ma sui pe ea si ocazional mai fac cate o pana din cauza drumurilor din zona.

Ma nunesc Mario, am minunata varsta de 1 an si cateva luni, posed 2 bunici protectoare, un fratior mai mic, un bunic intelegator si 2 parinti iubitori. Porcul este animalul domestic ce ma sperie cel mai rau, dar promit ca ma fac mare si vede el atunci.

Sunt un dansator inrait, iar prietena mea cea mai buna este muzica de orice gen. Actoria este o veche cunostinta, deoarece cu toate ca nu vorbesc, deocamdata, inteleg tot ce mi se spune si nimeni nu ma intrece, in a imita persoanele cu care mai ma cunosc.

Din prezentarile de mai sus a celor 2 protagonisti ai povestiri, se observa talente si pasiuni care descoperite si cultivate din timp, se poate ajunge mult mai repede la acea stare de flux , acea experienta pretioasa si plina de satisfactie pentru o persoana.

Marcus Backingham si Donald O. Clifton sustin in cartea lor, ca la 42 de zile de la conceptia fatului, creierul cunoaste o perioada de crestere, care se va intinde pe o perioada de 4 luni. In a 42-a zi de la conceptie, apare prinul neuron, iar 120 de zile mai tarziu avem 100 de miliarde de neuroni. Cu 60 de zile inainte sa se nasca fatul, neuroni creaza conexiuni intre ei, formand sinapse, iar acest proces continua pana la varsta de 3 ani, fiecare din cei 100 de miliarde de neuroni, reusind sa formeze 15000 de conexiuni sinaptice cu alti neuroni.

Din acest moment, se intampla ceva inexplicabil, incat de la varsta de 3 ani pana la 15 ani, creierul copilului pierde miliarde de conexiuni sinaptice, iar in dimineata zilei in care implineste 16 ani, jumatate din retea, a disparut deja pierzand jumatatea talentelor existente.

In concluzie, fiecare persoana poseda anumite talente, care odata disparute in copilarie, nu se mai intorc, iar cele care exista trebuiesc descoperite si cultivate (cu cat mai recent, cu atat mai bine), transformandu-le astfel in puncte forte.

Filmuletul urmator, avandu-l ca protagonist pe Marcus Backingham, despre acest lucru vorbeste, ajuta parintii din sala (si nu numai) sa priveasca partea plina a paharului in cazul notelor obtinute de copiii lor adolescenti, in timpul orelor de curs.